Descriere
Amanda este o fetita de doisprezece ani care, pentru o fetita de doisprezece ani, e al naibii de isteata. Are doua codite mai mereu impletite, o suta optzeci si noua de pistrui si doi parinti cu care nu se intelege deloc. Dar deloc. Si daca nu sunt parintii mei? Stapanita de aceasta frica teribila, Amanda se transforma in detectiv, pornind in cautarea Adevarului. Isi chestioneaza rudele si vecinii, colegii si apropiatii, cauta indicii, banuieste implicarea armatei SUA si un experiment genetic. Totul pentru a gasi dovada ca este infiata. Amanda cauta adevarul despre ea si despre parintii ei, cauta prietenia, cauta iubirea in cei din jur si cauta iubirea de sine, isi cauta locul in lume, in familie si in propriul corp. Tot investigand, Amanda afla o multime de lucruri despre ceilalti si mai ales despre ea. Dar oare va afla ce o intereseaza cu adevarat? Despre autor: Iv cel Naiv este un inginer roman contemporan. Devenit scriitor. S-a nascut online, dintr-un avant spre www si o?pentru poezie. Naivitatea este lentila prin care priveste lumea din jur, simtindu-i sperantele si temerile, imbratisandu-i dorurile si nelinistile, oglindindu-i zambetele. Din dorinta lui de a apropia oamenii de poezie si de a-i scapa de inutila intrebare Ce a vrut sa spuna poetul? au aparut pe lume sase volume de poezie. Acum, acest prim volum de proza nu vrea sa scape omenirea de cine stie ce alta intrebare, ci, dimpotriva, vrea s-o ajute sa-si mai puna cateva. Romanul asteapta sa fie deschis de oameni deschisi, criticat de critici, si, mai cu seama, citit de cititori. ? Fragment din cartea Sa nu ne facem de ras in fata furnicilor Sub privirea rece, condescendenta a soarelui, vantul dezbraca teii din fa?a blocului de ultimele frunze. Vreme de cateva clipiri, Amanda avu senza?ia ca priveste niste trupuri goale, neajutorate in fa?a Inchizi?iei toamnei. O frunza cazu la picioarele ei. Vantul isi facu treaba pana la capat, maturand-o impreuna cu celelalte spre trotuarul de vizavi si incercand, parca, sa stearga urmele acestei execu?ii fara judecata. Isi intoarse privirea, sorbind cocktailul de mila, revolta si neputin?a (1/3 din fiecare si se agita bine) in timp ce incerca sa nimereasca naibii mai repede cheia de la usa subsolului. Frigul i se strecurase deja pe sub hanorac in cei ca?iva pasi pe care trebuise sa-i faca, iesind din cladirea in care locuia, ca sa ajunga la usi?a verde, vopsita neuniform, a subsolului. Cu un scar?ait prelung, ca o vaicareala de baba, aceasta se deschise, lasand lumina si intunericul sa se incaiere in usa beciului. Pipai dupa intrerupator. Ii gasi col?ul ciobit. Apasa. Ahhh, tot n-au schimbat becul. Ce nu-mi place intunericul asta! Chiar, oare de unde o veni frica asta de intuneric? Amintiri din burta maica-mii? Of, of, e suficient sa mi se fluture pe sub nas posibilitatea pierderii unui sim? si ma ia cu tremurici. Inainta, atenta la fiecare pas. Stiu ca nu e nimic care sa-mi faca rau, stiu ca nu e nimic care sa-mi faca rau, stiu ca nu e nimic care sa-mi faca rau… In timp ce isi infofolea mintea in mantra asta care, sincer, nu-i prea ?inea de cald, se tot indeparta de gura de lumina a usii, sim?ind cum corpul ii e infasurat in intuneric, ca un bolnav bandajat din cap pana in picioare. Doar ca bolnavilor nu li se acopera ochii, iar in cazul ei tocmai cu asta se incepuse. Offf, de ce nu m-oi fi gandit sa iau o lanterna? De ce, de ce? se certa, bajbaind prin intuneric. Dar stia drumul pe de rost, nu era prima oara cand cobora la subsol dupa un borcan cu muraturi. Aici trebuie sa fie usa boxei noastre. Usa grena. O pipai pu?in, curioasa cum se simte culoarea grena, apoi cauta lacatul. Prudenta, mai facu un pas mic. Dar piciorul se incapa?ana sa nu mai ajunga pe pamant. Sim?i ceva sub el. Ca un sac de cartofi. Dar nu putea fi un sac de cartofi, era prea moale. Parea un… un corp. Continua sa pipaie cu piciorul. Apoi cu mainile. Chiar era un corp. Parea cald. Caldu?. Inghe?a de frica. Aproape ca isi putea auzi clipitul. Sim?i ca i se pune un nod in gat. Vedea deja titlurile din ziarele de a doua zi. Cadavrul din fa?a usii grena, Moartea miroase a varza murata, Crima din Cercului 19. Incerca sa se ridice si reusi. Incerca sa se miste, dar nu reusi. Nici sa ?ipe. Nici sa respire. Dar lesinatul ii iesi de minune. Se trezi cu greu, ca dintr-un vis frumos. Din pacate, insa, nimeri intr-un vis nu tocmai frumos. Era tot ambalata in intuneric, cotul drept ii zvacnea dureros, si era calare pe ceea ce parea un cadavru proaspat, caldu? inca. Mirosea a naftalina si a aftershave rusesc. Mai mult decat atat, cadavrul parea sa se miste. Ba nu, chiar se misca, horcaind usor. Dupa cateva pleoscaituri, intrerupte de gemete si de un fel de injuratura scapata printre din?i, cadavrul se ridica intr-o rana, facand-o pe Amanda sa se rostogoleasca de pe el. Ocazie cu care se lovi din nou la cotul deja zdrelit. ? Ahhh! ? Aaaaoleooo! Vocea cadavrului era inconfundabila. Se auzira cateva fojgaituri, apoi, clic!, o lumina puternica o facu pe Amanda sa inchida instinctiv ochii, scufundandu-se din nou in intuneric. Dar de data asta, macar era un intuneric bun, linistitor. Intunericul cunoasterii. ? Pfiu! Dumneavoastra era?i. ? Eu, eu. ? Mda. Ce sa zic? Ave?i o voce destul de cunoscuta pentru un cadavru. Pute?i da lanterna la o parte, daca sunte?i dragu?? Fasciculul de lumina fu indreptat spre tavan. Fostul cadavru se opinti si se ridica in picioare. Amanda se ridica si ea. Cotul ii zvacnea in continuare. Creierul parca ii era scufundat intr-un pahar cu lapte. Dar cum o fi ajuns acolo domnu? Messerschmitt? Hm. Poate c-a baut aftershave-ul ala, in loc sa se dea cu el pe fa?a? ? Acum imi pute?i spune care-i treaba? Mai aveam un pic si pierdeam contactul cu baza, cum s-ar zice.
